În data de 24 octombrie, 2016 a avut loc o conferinţă în care una dintre secţiuni a fost dedicată relaţiei dintre Biserica Catolică şi siguranţa naţională comunistă, discuţiile purtându-se pe marginea persecuţiei la care a fost supus de securitate Márton Áron, după eliberarea sa în 1955. Hatos Pál în expunerea sa a analizat Ostpolitica Vaticanului din anii şaizeci, potrivit căreia Sfântul Scaun, renunţând la atitudinea sa intransigentă anterioară, a arătat deschidere pentru realizarea unui modus vivendi cu regimurile de dincolo de cortina de fier. Potrivit locutorului, însuşi faptul că de la începuturi – dar şi astăzi – politica de apropiere a obţinut recunoaştere în special în Europa de Vest, arată că factorii determinanţi ai deschiderii Vaticanului faţă de est erau în parte independenţi de problemele spaţiului estic.
Prelegerea Denisei Bodeanu a fost citită de soţul ei, Cosmin Budeancă. Prelegerea s-a bazat pe un document datat în ianuarie 1955 care sintetizează aşteptările şi temerile preoţilor din Eparhia de Alba Iulia, legat de punerea în libertate a lui Márton Áron. Documentul oferă o imagine generală şi complexă asupra transparenţei clerului romano-catolic în faţa Securităţii, care urmărea preoţimea sub toate aspectele. Deşi după 1948 se reuşeşte ruperea bisericii catolice şi drept urmare s-au format tabere antagoniste între care în orice moment ar fi putut apărea conflicte deschise, nu s-a reuşit înfiinţarea unei biserici catolice naţionale, pentru cu nu s-a găsit nici un preot cu rang înalt care să fi sprijinit această aspiraţie. Acest lucru şi-au propus să-l obţină prin punerea în libertate a lui Márton Áron, însă nu s-a reuşit înfrângerea lui.
În încheierea acestei secţiuni Konrad Bialecki, vicepreşedintele Institutului Memoriei Naţionale din Polonia a prezentat intervenţia organelor de securitate în conducerea bisericii catolice poloneze, accentuând faptul că statul a făcut tot ce a putut pentru ca în fruntea bisericii catolice poloneze să ajungă cadre „de încredere”.
